Paradoxal sau nu.....?

...se intampla sa ceri ceva unei persoane care nu-ti poate oferi ce iti doresti....acel ceva nefiind bun material....e ceva mai presus decat orice..mai valoros....si acea persoana sa nu-ti arate decat indiferanta si ignoranta,in ciuda acesui fapt...tu continui sa te zbati...continui sa mergi pe drumul pe care l-ai ales,chiar daca nu dai decat de obstacole,nu te opresti.....ajungi la jumatatea drumului...intelegi ca nu mai e nici o sansa sa obtii ceea ce ai vrut..insa nu te opresti din drum..pare un paradox,nu?...eu prefer sa-l numesc optimism...sau..incapatanare....

....paradoxal sau nu....acea persoana te poate ingheta...te schimba radical..te face sa-ti schimbi pana si modul in care gandesti.....saturat de sofisme....incepi sa nu mai ai incredere in nimeni....devii sceptic si suspicios....ai dubii chiar si atunci cand cineva iti spune ,,buna :)!``...te incearca o stare greu de descris....insuportabila chiar....o stare care mai devreme sau mai tarziu te duce la paroxism....nu poti iesi din aceasta stare fara ajutorul celui care te-a adus in aceasta stare....si..paradoxal...ea nu te poate ajuta!

.................

De ce am ales sa-mi fac un blog?..hhmm....uite o intrebare fara raspuns.....e probabil s-o dau in emfaza....lipsa de originalitate....si asta ma duce cu gandul la ,,Soarecii rod tzevile``(cine stie cunoaste:P)....avand in vedere ca o admir foarte mult,e normal ...sau poate nu....sa incerc sa fac lucrurile pe care ea le face.....si avand in vedere ca asta e singurul lucru care imi iasa....si sigur nu la fel de bine ca ei.....l-am facut....bineinteles....celelalte lucruri ma depasesc.....

De ce....?

Au plecat toti,m-au lasat singura,se intuneca din ce in ce mai tare....e mai intuneric decat cea mai intunecata noapte.un fior rece imi strabate intregul corp,imi este frica...te caut...unde esti?...e atat de pustiu,atat de intuneric,aunt atat de singura...tremur...de frig,de teama..nici eu nu stiu...
Tresar,aud zgomote ciudate,infricosatoare....se aud din ce in ce mai tare...mai aproape de mine...mi-e atat de teama...ochii impaianjeniti de lacrimi incearca sa-ti desluseaca chipul in bezna asta infricosatoare...te strig..te caut..incep sa alerg...doua lacrimi se rostogolesc domol pe obrajii mei transformandu-se in gheata...e ata de frig!Unde esti?Nu vezi ca am nevoie de tine?...unde esti?.......cu bratele intinse incerc sa simt caldura trupului tau,cu urechile ciulite incerc sa aud duiosia glasului tau,cu ochii amri si infricati incerc sa vad lumina ochilor tai...de ce nu vii??unde esti?...te strig,de ce nu auzi?...te caut,de ce nu vezi?..am nevoie de tine,de ce nu simti?....

...si totusi...parca....

...mi-am aprins si ultima tigara...e ora unu si nu dorm,parca nici n-as vrea...privesc pe geam in gol,ploua,cu stropi mairi si repezi care se izbesc de pamant....e o liniste deplina,o liniste mortuara,totusi in linistea noptii se aud stropii de ploaie....cad usor,se preling pe geam si totusi...cu o viteza ametitoare...e atat de lugubru totul..parca.
....simt adierea vantutlui,aud cum cade ploaia,respir....si totusi,parca sunt un cadavru,e un peisaj sepulcral,parca,ma simt ca intr-un cavou:intuneric,liniste,pustiu.singuratate....
....inaltime...parca zbor,plutesc...si totusi,parca ma indrept cu viteza luminii spre...infinit....
....ultimul fum de tigara...utima atingere a vantului....ultima suflare.....