...se intampla sa ceri ceva unei persoane care nu-ti poate oferi ce iti doresti....acel ceva nefiind bun material....e ceva mai presus decat orice..mai valoros....si acea persoana sa nu-ti arate decat indiferanta si ignoranta,in ciuda acesui fapt...tu continui sa te zbati...continui sa mergi pe drumul pe care l-ai ales,chiar daca nu dai decat de obstacole,nu te opresti.....ajungi la jumatatea drumului...intelegi ca nu mai e nici o sansa sa obtii ceea ce ai vrut..insa nu te opresti din drum..pare un paradox,nu?...eu prefer sa-l numesc optimism...sau..incapatanare....
....paradoxal sau nu....acea persoana te poate ingheta...te schimba radical..te face sa-ti schimbi pana si modul in care gandesti.....saturat de sofisme....incepi sa nu mai ai incredere in nimeni....devii sceptic si suspicios....ai dubii chiar si atunci cand cineva iti spune ,,buna :)!``...te incearca o stare greu de descris....insuportabila chiar....o stare care mai devreme sau mai tarziu te duce la paroxism....nu poti iesi din aceasta stare fara ajutorul celui care te-a adus in aceasta stare....si..paradoxal...ea nu te poate ajuta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu